Expoziţia "George Enescu şi Societatea Compozitorilor Români" I 14 -28 septembrie 2010 I Aula Palatului Cantacuzino

Vernisaj I Expoziţia George Enescu şi partenerii săi străini I Marţi, 5 mai, ora 17.00

Expoziţia pe care ne-o prezintă Muzeul George Enescu face parte dintr-o serie întreagă de asemenea acţiuni care ilustrează convingător diferitele faţete ale vieţii şi activităţii marelui muzician. Aş aminti, la întâmplare, pe cele dedicate laureaţilor premiului de compoziţie ce-i poartă numele, relaţiei sale cu Dinu Lipatti, cu Casa regală sau cu prinţesa Elena Bibescu, artei sale de violonist, operelor sale capitale ca Sonata a III-a pentru pian şi vioară şi Oedip etc., toate constituind un legato din care s-a închegat o existenţă excepţională. Expoziţia de acum vine în completarea celei precedente privitoare la relaţia dintre interpretul George Enescu şi artiştii români, de care l-au legat numeroase fire; pe aceeaşi temă se axează şi manifestarea actuală, de data acesta însă este vorba despre prezenţa lui Enescu alături de numeroşii muzicieni străini lângă care a apărut în aproape toate marile săli de concert ale timpului.
Prin afişe, programe, scrisori, cronici, partituri, dedicaţii, fotografii defilează în faţa ochilor noştri „toată floarea vestitului apus”, toţi cei pe care secolul XX i-a consacrat în arta sunetelor. Ceea ce impresionează din primul moment şi confirmă personalitatea proteică a acestui artist de geniu, este multitudinea de ipostaze în care îl găsim: în varii formule muzicale, în combinaţiile sonore cele mai diverse, pare că nici un domeniu şi nici o zonă a vieţii muzicale nu i-au rămas străine. De accea a decurs una dintre dificultăţile de a elabora o expunere logică şi limpede pe panourile expoziţiei, pentru privitor.
Ca virtuoz al viorii, Enescu a apărut bineînţeles preponderent în recitaluri de sonate cu pian şi o mare parte a activităţii sale s-a desfăşurat în colaborare cu pianişti, unii dintre ei parteneri preferaţi pe o perioadă mai lungă de timp, alţii ocazional, unii doar profesionişti onorabili, însă alţii mari muzicieni ca Alfred Cortot, Alfredo Casella etc. precum şi compozitori ca Maurice Ravel, Gabriel Fauré, Béla Bartók şi Richard Strauss cărora le-a inclus în repertoriu lucrări semnificative.
Extraordinar pianist el însuşi, şi-a însoţit adesea confraţii iluştri, violonişti ca Yehudi Menuhin, David Oistrah Jacques Thibaud ş.a. sau violoncelişti ca Pablo Casals, Daniil Şafran, Şi bineînţeles în volumul stupefiant al carierei sale duse pe patru continente, a apărut peste jumătate de secol ca solist în faţa celor mai importante orchestre simfonice şi împreună cu cei mai de seamă dirijori ai timpului. Toate aceste ansambluri prestigioase şi toţi aceşti performeri, adevărate legende înscrise în istoria muzicii, i-au fost colaboratori deseori atingând o comuniune de o rară incandescenţă, despre care vorbesc documentele rămase, din păcate uneori lacunare. Aşa cum a procedat şi cu muzicile compozitorilor contemporani lui, Enescu nu a făcut nici o diferenţă între generaţii, acceptând pe cei veneau spre el şi aveau ceva de spus, alăturându-se lor indiferent de vârstă. Cu unii dintre ei a avut doar legături pasagere, cu alţii s-a creat o caldă prietenie întemeiată pe idealuri muzicale comune, care a durat timp de decenii; aceasta a fost o altă dificultate care a făcut anevoioasă o ordonare cronologică strictă în expunere şi de aceea uneori nume şi informaţii se întretaie, se suprapun sau se regăsesc în mai multe situaţii. Uneori documentele se completează în mod neaşteptat creându-se încrengături interesante între date şi informaţii aparent îndepărtate, după cum cercetarea amănunţită impusă de acest prilej a oferit şi surpriza unor informaţii inedite şi de real interes ca, de exemplu, că Enescu ar fi concertat cu marele pianist Walter Gieseking, autoritatea supremă a pianisticei clasice germane. Gândite ca reflectări parţiale succesive ale unei realităţi atât de diverse, de complexe, aceste expoziţii contribuie substanţial la o mai bună cunoaştere a faţetelor şi adâncimilor acestui „aisberg”, cum a fost caracterizată opera enesciană.

text de Elena Zottoviceanu, muzicolog

Expoziţia "George Enescu şi muzica lăutarilor români", Aula Palatului Cantacuzino, 10-26 martie 2010

imagini din expoziţie

Orchestra de lăutari Petrică Pană

eveniment I vernisajul expoziţiei GEORGE ENESCU ŞI MUZICA LĂUTARILOR ROMÂNI

MUZEUL NAŢIONAL „GEORGE ENESCU” va invita miercuri, 10 martie 2009, ora 17.00 la vernisajul expoziţiei GEORGE ENESCU ŞI MUZICA LĂUTARILOR ROMÂNI



Expoziţia George Enescu şi muzica lăutarilor români este un demers absolut inedit care se adresează atât specialiştilor cât şi marelui public şi s-a clădit pe cercetările întreprinse de prof. univ. dr. Viorel Cosma şi concretizate în impresionantul volum Bucureşti - Citadela seculară a lăutarilor români (1550-1950), apărut la Editura Speteanu (2009).

Ideea expozitiei a plecat de la aprecierile lui George Enescu, care spunea „Lor, ţiganilor, să le mulţumim că ne-au păstrat muzica, această comoară ce abia acum o preţuim; numai dânşii (!) ne-au desgropat-o, au trecut-o şi dat-o în păstrare din tată în fiu, cu acea grijă sfântă ce o au pentru ce le e mai scump pe lume: muzica.”

Va invitam sa faceti cunoştinţă cu o serie de lăutari români de anvergură internaţională, cum ar fi familiile Dinicu şi Filip, Nicolae Buică, Cristache Ciolac, Lică Ştefănescu şi cu legăturile acestora cu George Enescu.

Prezentate sub forma de colaje - print digital, documentele expuse fac parte din colecţia particulară Viorel Cosma, precum şi din arhivele instituţiilor: Muzeul Naţional „George Enescu”, Biblioteca Academiei Române şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

In deschidere va canta Orchestra Petrică Pană.

Va asteptam!

Expoziţie realizată de Cristina Andrei, muzeograf
Grafica: Aurelian Popovici

Consultant ştiinţific şi cuvânt introductiv
prof. univ. dr. VIOREL COSMA, Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică, Teatru şi Artă Plastică din Chişinău

Eveniment I Vernisaj & concert I Miercuri 2 decembrie orele 17.00

scroll for English

Miercuri, 2 decembrie 2009, la orele 17.00, la Muzeul ,,George Enescu", vă invităm la vernisajul expoziţiei

Laureaţi ai Premiului Naţional de Compoziţie „George Enescu” – Dinu Lipatti
2 - 18 decembrie 2009

Expoziţia cuprinde mărturii in imagini ale vieţii şi creaţiei muzicianului Dinu Lipatti. Documentele provin din colecţia particulară Dragoş Tănăsescu, precum şi din arhivele instituţiilor: Casa memorială ,,Dinu Lipatti”- Fundăţeanca, jud. Argeş, Muzeul Naţional “George Enescu, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Biblioteca Academiei Române.

Parcurgem datele biografiei lui Dinu Lipatti, ascultăm înregistrările sau muzica sa şi realizăm că el reprezintă un model de om şi de artist, din acelea care apar foarte rar pe lume. Copil născut cu daruri muzicale ieşite din comun, s-a dezvoltat rapid, dobândind o maturitate neobişnuită, o profunzime şi o virtuozitate ce aveau să-l plaseze printre cei mai mari pianişti ai secolului XX. A avut parte de îndrumările unor pedagogi de seamă, români şi străini, s-a bucurat de prietenia şi aprecierile elogioase ale unor personalităţi de elită ale vieţii muzicale internaţionale. Olga Grigorescu, consultant ştiinţific

Expoziţie realizată de:
Olga Grigorescu, consultant ştiinţific
Cristina Andrei, muzeograf
Aurelian Popovici,grafician

Traduceri ale catalogului, în limbile engleză şi franceză:
Alis Vasile, muzeograf
Mariana Petrescu, consilier relaţii cu publicul

În seara deschiderii expoziţiei, invitaţii vor avea ocazia să participe la alte două evenimente conexe:
Lansarea volumului

Dinu Lipatti. Creaţia pentru pian solo de VINICIU MOROIANU
Recitalul de pian VINICIU MOROIANU

În program lucrări de: J.S. Bach, J.S. Bach-F. Busoni, D. Lipatti şi G.Enescu

Vă aşteptăm cu drag! Intrarea este liberă.
___________________________________________________________________


THE LAUREATES OF “GEORGE ENESCU” NATIONAL PRIZE FOR COMPOSITION - DINU LIPATTI
2nd-18th December 2009
Vernissage: 2nd December 2009
Location: Cantacuzino Palace Hall,141, Calea Victoriei, sector 1, Bucharest

Foreword
by Olga Grigorescu,
scientific consultant

By reviewing the biography of Dinu Lipatti, by listening to his recordings or music, we learn that he represents a role model as a human being and as an artist, one of the very rare role models in this world.
A prodigy child gifted with an outstanding musical talent, he evolved rapidly to an uncommon maturity, to such profoundness and virtuosity that placed him among the greatest piano players of the 20th century. He benefitted from the guidance of notable Romanian and foreign teachers, he enjoyed the friendship and the laudatory appreciations of personalities from the international musical elite.
Lipatti built for himself a modern perspective on the interpretative art, setting down a perfect equilibrium between rigor and freedom, between lucidity and inspiration, everything based on respect towards the musical text. With a special premonition, Walter Legge, the manager of the “Columbia”, the notorious company, convinced Lipatti, during his last years of life, to record his favourite works by Bach, Scarlatti, Mozart, Chopin, Schubert, Liszt, Ravel. These recordings remained essential, basic versions of these works, still arousing the same vivid fascination. Unfortunately, these recordings are only few of the very vast repertoire approached by Lipatti; and this is due to the extreme self-exigency of the pianist. He did not allow himself to present a piece of music to the public or to fix it on a disc unless he had deeply studied the work, sometimes for years and unless he had not felt that he had truly found the meanings of the music and he had found the exact ways of rendering it.
His second great passion, composition, brought him three distinctions in the “George Enescu” Competition, proving that his works were important contributions to Romanian music, on the way of finding original solutions.
Appointed professor of the virtuosity class of the Geneva Conservatory, Lipatti tried to pass to his disciples the high moral and artistic principles that guided him. Taking over his musical teachings, admiring, at the same time, his dignity in facing the sufferance, his nobleness and courage in fighting his illness, Lipatti’s students stated that the privilege of meeting him decisively marked their existences.
The personality of the Romanian musician provoked lifelong passions among the music lovers. Just two examples: Dr. Mark Gertsch from Berne, Switzerland, owner of small museum with objects that belonged to the great artist and Mark Ainley, from Canada, who discovered several unpublished recordings of Lipatti and who edited them, together with Werner Unger, at “Archiphon” company, continuously searching for other “lost” recordings.
We would also like to mention the „Dinu Lipatti – Dubois Ferrière” Foundation (the latest was the doctor who stood by the artist until the last moments of his life), established shortly after the musician’s death, that is organizing, every two years, concerts at Victoria Hall in Geneva, raising funds for the benefit of people suffering from leukaemia.
It is not by chance that Lipatti was considered a “spiritual son” of the great Enescu; their relationship grew strong by exemplary collaborations, by mutual appreciation and affection. Both of them become symbols of the Romanian art, due to the fact that, as Mihail Jora said, on the occasion of the 50th anniversary of Lipatti’s birth, in 1967, “... a fortunate coincidence made that on this country’s ground two great artists were born, at 36 years distance, with different social backgrounds, but with identical qualities: the same modesty, the same strength in working, the same creative power, the same enormous love for art that they piously served. Therefore, we should honour the memory of George Enescu and Dinu Lipatti!”

Organizing team:

Olga Grigorescu, musicologist&scientific consultant
Cristina Andrei, curator
Aurelian Popovici, graphic design

Translation in English & French:

Alis Vasile, curator
Mariana Petrescu, PR