miercuri, 24 noiembrie 2010

Edit București.JPG?

Vineri, 26 noiembrie, la orele 19:00, în curtea Muzeului George Enescu, fotograful Lucian Muntean propune o expoziție în imagini a Bucureștiului – un oraș neiubit, pe suportul unei instalații experimentale create de artistul Aurel Tar. Astfel, într-un proiect comun, intitulat ”Gibraltar Impex JPG”, cei doi aduc în atenția publicului (pentru o oră) imaginea spațiului urban bucureștean și a problemelor acestuia (conservarea vechilor clădiri și stiluri arhitecturale, amenințate de demolări), încurajând nu doar la meditație dar și la acțiune.

”Gibraltar ultraperiferic art corner” este proiectul lui Aurel Tar: o instalație artistică de tip street art care necesită doar doi pereți și o podea, ușor de montat în 15 minute în locații alternative. Crearea unui ”colț de cameră” în spațiul public propune o regândire a acestuia din urmă și permite artistului să își desfășoare activitatea- de la vernisaje la performance-uri de scurtă durată. Pe 26 noiembrie, „Gibraltar ultraperiferic art corner” va deveni spațiul de expunere pentru fotografiile artistului Lucian Muntean. Acesta participă cu proiectul său ”Contraste de arhitectură în București”, derulat în 2007-2009. Fotografiile sale expun privitorilor un spațiu urban asemenea unui puzzle incoerent de arhitectură veche și nouă, neglijat și amânat în șanțuri și reabilitări etern nefinalizate. Proiectul a fost prezentat în luna septembrie a acestui an la Institutul Cultural Român din Paris ca parte a unei expoziții de amploare – ”Bucarest, la mal-aimee”.

Ideea de a crea acest mix artistic vizual în spatele Muzeului vine din colaborarea artistului francez Laurent Pernel, în timpul rezidenței sale artistice la Bucuresti, cu cei doi artiști români. În luna noiembrie, Luarent Pernel a creat pentru public expoziția- container Import/Export în aceeași curte a Muzeului. Spațiul său artistic amintea, prin alăturarea de somptuosul Palat Cantacuzino, de vechile clădiri de tip kiosk din secolele XVII-XIX făcute de către aristocraţi în grădinile palatelor lor, forme arhitecturale destinate petrecerii plăcute a timpului în şi alături de natură. Mesajul expoziției – protejarea unor astfel de clădiri istorice şi culturale. Din păcate, cele trei proiecte nu pot funcționa concomitent (expoziția-container a fost închisă prematur din cauze care nu au ținut de organizatori), însă cele două proiecte ale artiștilor români vor aminti mesajele sale prin noul spațiu artistic creat. Expoziția ”Gibraltar Impex JPG” va dura aproximativ o oră și este cu intrare liberă. Organizatorii proiectului sunt Fundația Rațiu România și Galeria Roger Tator din Lyon, Franța.

Și dacă tot suntem încurajați să medităm asupra acestor probleme de mare actualitate: voi ce ați vedea într-o posibilă fotografie intitulată București.jpg? Iar dacă ați depăși simpla meditație și ați vrea să acționați, la ce ați da ”Edit” și ”Save changes” în spațiul urban al capitalei?

vineri, 19 noiembrie 2010

Schimbă programul. Vino la Muzeu!

Muzeul Naţional „George Enescu” are plăcerea să-şi anunţe afilierea la evenimentul „Săptămâna familiei, săptămâna fără TV” organizat în perioada 22-28 noiembrie de site-ul dedicat copiilor şi părinţilor, www.zibo.ro. Programul special al Muzeului cuprinde o suită de concerte începând de marţi, 23 noiembrie până sâmbătă, 27 noiembrie, completată de proiecţii de desene animate şi vizite ghidate.

Startul săptămânii anti-TV este dat de cvartetul „Florilegium” care va interpeta muzică românească marţi, 23 noiembrie la ora 18.30. Ziua de miercuri este dedicată muzicii spaniole. Recitalul va începe la aceeaşi oră şi va fi susţinut de mezzosoprana Claudia Codreanu şi Costin Soare la chitară. De joi până sâmbătă în sala Cantacuzină de la Muzeu vor răsuna instrumentele muzicale ale elevilor de la Şcoala de Muzică nr. 5 şi ale adolescenţilor de la Liceul Dinu Lipatti. Recitalurile încep la ora 17.00, 18.30, respectiv ora 11.00. Seria de concerte va fi încheiată de o reprezentaţie a corului „Nihil sine Deo” de la ora 18.00.

De miercuri până duminică vă aşteptăm să vă spunem altfel de poveşti şi istorii despre George Enescu şi Palatul Cantacuzino în cadrul unor vizite ghidate, doar între orele 13.00 şi 15.00. În virtutea angajamentului pe care instituţia şi l-a asumat prin afilierea la acest eveniment pe 25 şi 26 noiembrie intrarea la Muzeu va fi gratuită.

Bine de ştiut: marţi, 23 noiembrie, între 15.00 şi 16.00 Muzeul se dedică unui grup de 10 copii de la Şcoala de Arte şi Meserii nr. 2 din Bucureşti, copii ce au cerinţe educative speciale. Programul cuprinde şi vizionarea unor părţi din desenul animat Fantasia.

Un program plin. O săptămână este însă mult prea puţin dacă luăm în calcul nevoia copiilor noştri de cultură şi educaţie. Din acest motiv vă aşteptăm să participaţi şi la viitoarele evenimente ale Muzeului Naţional „George Enescu”.

joi, 18 noiembrie 2010

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Surprizele lui Enescu

După ce s-au îngălbenit zeci de decenii, iată că manuscrisele şi schiţele lui George Enescu au fost scoase la lumină. Clemansa Liliana Firca a reuşit după o muncă de patru ani să le adună într-un lucrare, denumită sugestiv "Noul Catalog al Creaţiei lui George Enescu”.

Una dintre surprizele în realizarea Noului Catalog... a fost identificarea unei schiţe a primei părţi din Sonata a II-a de pian, scrisă în 1912, cu 12 ani înainte de lansarea Sonatei propriu-zise. Autoarea a găsit şi un manuscris al părţii finale din Sonata a II-a de pian, scris complet în creion, pe un singur portativ. Dacă, în mod normal, o lucrare pentru pian este scrisă pe două portative pentru ambele mâini, în cazul acestui manuscris George Enescu a elaborat doar linia melodică fără a specifica cu ce mână să cânte artistul. Schiţa avea inscripţia „În tren, înainte de Timişoara, făcută în trei ore şi jumătate”.

Ordonarea cronologică a operei compozitorului, încetăţenită ca metodă de cercetare, a fost înlocuită de Clemansa Liliana Firca cu o structurare în funcţie de genurile muzicale. Muzicologul Elena Zottoviceanu a afirmat, în cadrul conferinţei de presă, că principala problemă pentru autoare în valorificarea operei lui George Enescu a fost identitatea şi alteritatea temelor muzicale. Cea de-a doua dificultate în realizarea Noului Catalog... a fost cantitatea mare de manuscrise care au fost analizate de către Clemansa Liliana Firca, motiv pentru care autoarea a trebuit să dea dovadă şi de un spirit de observaţie profund. Lansarea lucrării nu ar fi fost posibilă fără sprijinul Muzeului Naţional „George Enescu” care a permis accesul şi a pus la dispoziţia cercetătoarei arhiva de manuscrise a compozitorului, cea mai mare din lume.

Primul volum este dedicat muzicii de cameră, iar următoarele două volume vor fi consacrate muzicii simfonice şi lucrărilor vocal-simfonice.

miercuri, 10 noiembrie 2010

O hartă a creaţiei enesciene

Gata, pauza de prânz de vineri este pusă la cale! Muzeul Naţional „George Enescu” vă invită vineri, la ora 12.00, la lansarea Noului Catalog Tematic al Creaţiei lui George Enescu (volumul I) de Clemansa Liliana Firca. Lucrarea, rezultat al unei cercetări îndelungate, a apărut din iniţiativa Muzeului şi a fost publicată la Editura Muzicală. Alături de Clemansa Liliana Firca vor vorbi Laura Manolache, directorul general al Muzeului gazdă, Carmen Cârneci, directorul Editurii Muzicale, muzicologul Elena Zottoviceanu şi cercetătorul Speranţa Rădulescu.

Noul Catalog... reprezintă o veritabilă hartă a creaţiei enesciene. Noutatea este dată de modul în care este structurată opera compozitorului: organizarea în funcţie de genurile muzicale a luat locul criteriului cronologic. „Era timpul să avem şi noi o astfel de lucrare, spune Clemansa Liliana Firca, mai ales că astfel de cataloage tematice au fost realizate pentru toţi marii compozitori ai lumii”.

Vineri se va lansa primul volum, dedicat Muzicii de cameră. Noul Catalog... va cuprinde însă alte două volume şi anume:

Vol. II – Muzica simfonică (1). Lucrări vocal-simfonice (1). Lucrări concertante

Vol. III – Muzica simfonică (2). Lucrări vocal-simfonice (2). Opera

Vă aşteptăm cu drag la Muzeul Enescu de pe Calea Victoriei 141!

luni, 1 noiembrie 2010

Comerţ de minorităţi

Interviu cu artistul francez Laurent Pernel, autorul expoziţiei "Import/Export", realizat de Irina Enache si Natalia Negru, Comunicatoare pentru Muzeul "George Enescu".

Laurent Pernel mută clădiri din Paris la Bucureşti. Prima dintre ele este Pavilionul României construit la Paris, în 1900. Acesta a ajuns în Bucureştiul anului 2010 tocmai în curtea Muzeului George Enescu. Cu un nou nume, “Import/Export”, cu o structură inedită – un container naval – şi cu un dom îmbrăcat simbolic în rafie. Ce a făcut Laurent poate fi observat toată luna noiembrie în curtea Muzeului, iar opiniile sale în legătură cu subiectele abordate pot fi citite în interviul următor.

Laurent Pernel: Titlul „Import/Export” este foarte important pentru aceasta piesă. Ideea de mişcare exprimă cultura, viaţa însăşi şi mi-am spus ca pot să mut o clădire, chiar şi o clădire din Paris la Bucureşti. Containerul este o imitare a mănăstirii de la Curtea de Argeş (după modelul căreia a fost construit şi Pavilionul românesc de la 1900). Eu însă aveam nevoie să cred că este anume acea mănăstire pentru a o avea ca punct de reper, chiar dacă domul este ca al oricărei biserici din oraş. Cred că oricine poate percepe mănăstirea de la Curtea Argeş în acest container.

Reporter: Cum crezi ca va percepe publicul român mesajele tale? Ce reacţii crezi ca vor stârni?

Laurent Pernel: Lucrez la astfel de expoziții de aproape 10 ani și am ceva experiență în privința asta. Momentan, lucrez pentru mine. În stadiul actual, când containerul este încă în stadiul transformării, nu vreau să mă gândesc la ce va crede publicul despre lucrare. Îmi doresc realizarea acestei expoziții, vreau să văd acel dom deasupra containerului, însă sunt mai mult preocupat de cum să expun spațiul, cum să primesc publicul vizitator, cum să îl ghidez în jurul containerului, cum să explic conceptul, mai mult decât ce va crede acesta. De ce spun asta? Pentru că fiecare om are perspectiva sa, diferită de a celui de lângă el, iar eu nu pot controla acest aspect. Sunt interesat să port discuţii cu oamenii despre expoziție și să aud opiniile, dar asta după lansarea expoziției. Când lucrez, nu o fac gândindu-mă la ce reacții va stârni. Dacă un artist își pune problema ”oare ce vor crede oamenii despre expoziția mea?”, atunci nu mai poate continua.

Cred însă că publicul român, ca și cel francez, nu este de fapt foarte interesat de problema adusă în atenție: expulzarea romilor. Fiecare este cufundat în problemele personale și imediate. Vorbeam astăzi cu cineva despre asta în curtea muzeului și mi-a spus ”Ah romii...nu sunt problema mea”. Nu vreau să generalizez pe baza acestui exemplu și să afirm că lumea în general spune asta, dar nu cred că problema romilor e un subiect de interes în viața de zi cu zi a românilor.

Reporter: Dacă ai muta această expoziție la Lyon sau la Paris, în Franța, cât de diferită crezi că ar fi percepția publicului francez față de cel român?

Laurent Pernel: E vorba de culturi diferite, de informații diferite și de relații diferite cu această minoritate. Rromii sunt mai integrați în istoria României decât sunt în cea a Franței. De exemplu, materialul acela de sac de rafie, pe care îl folosesc pentru a decora domul, ar fi asociat mai degrabă cu minoritatea musulmană și nu cea romă. În Franța, tipul acela de sacoșă este folosit de către comunitățile musulmane sau cele cele alegeriene și marocane la cumpărăturile de alimente pentru familie.

Reporter: Atunci care ar fi simbolurile prin care aceștia sunt identificați imediat de către publicul francez ca fiind rromi?

Laurent Pernel: E dificil să îmi dau seama. Cred că unul dintre lucrurile tipice rromilor în Franța este scaunul de lemn a cărui șezătoare este lucrată din paie. Uneori le și vând prin piețe. Cred că ar putea fi un element identificator. Apoi sunt chiar casele lor: adeseori improvizate, făcute din materiale cum ar fi plastic și lemn.

Reporter: Cum a fost experiența cu Bucureștiul și cultura locală până în acest moment?

Laurent Pernel: Sunt aici de aproape o lună, dar timpul a trecut foarte repede. Simt că aș putea să identific deja o altă posibilă temă de lucru aici. Mi-aș dori foarte mult să realizez niște desene având ca temă structura orașului, pentru că sunt atât de multe lucruri interesante cu privire la arhitectura orașului, ce anume determină traficul (și claxonatul! râde). Mi-ar plăcea să mă întorc și nu doar în București pentru că îmi displace să cred că o capitală reprezintă întreaga țară; poate voi reveni la Cluj sau Constanța unde sunt alte particularități. Eu provin dintr-o zonă de nord a Franței și am crescut în apropierea mării, a zonei portuare și as fi curios să analizez portul Constanței de exemplu sau Dunărea. Cine știe, poate voi veni peste un an sau doi cu un alt proiect.

Mă inspir foarte mult din ceea ce văd și observ în locurile unde poposesc. Mi se întâmplă să mă întorc apoi în Lyon și să îmi vină după trei luni o idee pe care aș fi putut să o aplic în orașul din care doar ce am plecat. Și încerc să mă întorc.

Cât despre cultura locală, nu am avut timp la dispoziție pe cât aș fi vrut. Zilnic deschid containerul la 9 dimineața și lucrez la expoziție până seara la 8. Dar vreau să ajung la Operă săptămâna viitoare pentru un festival de dans și să ma plimb cât mai mult în oraș, pe străzi. Apoi trebuie să ajung pe stadionul Dinamo să fac niște fotografii pentru tatăl meu; e o amintire din copilărie, când țin minte că mă uitam cu tata la meciuri și deseori erau cu echipa Dinamo a României. Ah, și ador covrigii! Cred că nu a trecut zi în București să nu îmi iau o pungă!

Reporter: Care sunt următoarele proiecte în care te vei implica după ce vei pleca din România?

Laurent Pernel: Am o serie de proiecte, în afară de expoziţia personală care va fi deschisă în lunile martie şi aprilie anul viitor. E posibil să merg anul viitor pentru 2-3 luni în Germania şi tot anul viitor voi începe două rezidenţe în Franţa, una în apropiere de Toulose şi una în Nordul ţării.

Reporter: Şi în cadrul acestor două rezidenţe te vei dedica unor subiecte asemănătoare?

Laurent Pernel: În oraşul de lângă Touluse voi lucra într-un muzeu. Ştiţi, în Franţa, există o mare problemă în privinţa voalului şi mă refer la femeile musulmane ce poartă burqa. Noţiunea de muzeu implică de obicei o anumită doză de tradiţionalism, aşa încât în muzeul de care vorbesc sunt mult prea mult lucruri iar unui vizitator îi este extrem de greu să se concentreze asupra unuia. Vreau să instalez o burqa mare pe pereţii muzeului ca să scot în evidenţă un anumit obiect. Iniţial am vrut să instalez o burqa imensă pe faţada muzeului dar este mult prea dificil şi cred că este mult mai bine să instalez astfel de voaluri în interiorul muzeului.

Reporter: Dar reprezintă minorităţile şi aici mă refer la musulmani, negri sau populaţia rromă o reală problemă pentru cetăţenii Franţei?

Laurent Pernel: Cred că este percepută ca o problemă pentru Guvern şi doar de către o parte a populaţiei franceze. Nu vorbesc în numele francezilor, este doar Laurent Pernel cel care vorbeşte. Mai mult cred că este percepută ca o problemă şi de Guvernele din aproape toate statele europene. Chiar recent citisem un articol în Le Monde cu harta partidelor politice extreme din Europa. Marea Britanie, Franţa, Belgia, Italia, Germania în toate aceste ţări există câte un important partid radical.

Reporter: Şi cum oamenii politici ar putea rezolva această problemă?

Laurent Pernel: Nu ştiu, nu sunt un politician. Pot spune de unde cred că provine această problemă. Din cauza crizei economice oficialii au găsit soluţie, să închidă porţile ţării, fapt ce crează presiune atât asupra străinilor, cât şi asupra localnicilor. Guvernul are nevoie de cineva pe care să dea vina şi au găsit un ţap ispăşitor în musulmani şi în ţigani. Personal nu cred că ţiganii sunt o problemă, noi nu suntem invadaţi de ţigani şi nici de musulmani. O altă mare problemă în Franţa este modul în care sunt construite oraşele sau mai degrabă modul în care oamenii/autorităţile percep spaţiul: centrul oraşului este predestinate celor bogaţi şi cum te îndepărtezi spre exterior, spre suburbia, găseşti musulmani, negri şi ţigani. Nu există zone cu populaţie mixtă. În unele oraşe din ţară mai mult de jumătate din oamenii sunt negri şi tot acolo există un procent mare al şomajului. Oraşul este astfel rupt în două părţi, săraci şi bogaţi, iar când îţi faci un CV pentru angajare strada din document apare ca un stigmat. Chiar şi pentru mine este foarte scump să stau în centrul Lyon-ului. Francezii albi sau negri ca mine, din clasa de mijloc nu pot sta în centrul oraşului. Oraşul ia forma unor cercuri concentrice, cercul bogaţilor în mijloc, urmat de cel al clasei de mijloc, care este ca o punte spre ultimul cerc, cel al suburbiilor cu minorităţi. Avem nevoie să ne cultivăm obişnuinţa de a trăi împreună, ceea ce se poate învăţa încă de la şcoală.

R.eporter: Doar dacă cei micii nu ar avea prejudecăţi chiar de acasa…Există în Franţa ONG-uri care să protejeze drepturile rromilor?

Laurent Pernel: În Paris ştiu de existenţa a doar două astfel de asociaţii. Problema derivă din modul în care autorităţile percep noţiunea de cetăţean, ca un om care are în mod obligatoriu un domiciliu. Ţiganii sunt liberi, ei nu vor să aibă o casă, sunt nomazi. Lipsa unui domiciliu echivalează cu imposibilitatea îndeplinirii unor responsabilităţi faţă de un anumit spaţiu sau comunitate. Eu personal sunt pentru libertate, ca oamenii să facă ceea ce vor ei. Cred că înţelegeţi că nu îmi place actualul Guvern francez şi nici politica.

Reporter: Dar îţi iei propiile idei din politică, din toate aceste controverse legate de musulmani sau ţigani…

Laurent Pernel: Asta pentru că toată viaţa noastră este politică, ceea ce vezi ceea ce faci, totul este politică. Eu sunt artist, eu nu pot schimba viaţa, ştiu asta. Dar de-a lungul existenţei mele încerc să abordez politica şi orice subiect cât mai critic. Vreau să fiu liber în gândirea mea. De fiecare dată când citesc ziare sau mă uit la televizor reflectez asupra ceea ce citesc, văd şi aud.

Reporter: Dacă ai ieşi din tine cum te-ai descrie?

Laurent Pernel: Am fost născut în Nordul Franţei, într-o familie de muncitori, acolo unde am primit o educaţie bună, tradiţională. Întotdeauna mi s-a spus, fă ce vrei doar să fii fericit. Aşa că atunci când am decis să fac arhitectură şi apoi artă am fost încurajat, “dacă asta mă va face pe mine fericit”. În calitate de om, vreau să fiu o persoană integră, respectată, să mă gândesc la problemele vieţii, şi să îmi exprim punctele de vedere prin artă.

Metamorfoza unui container naval în spațiu artistic

„Import/Export” este numele instalaţiei artistice care acum trei săptămâni lua forma unui simplu container naval situat în curtea Muzeului „George Enescu”. Transformarea a avut loc prin mâinile şi imaginaţia artistului francez Laurent Pernel şi a rezidenţei sale artistice în Bucureşti în cadrul proiectului ”City Switch”. Rezultatul final poate fi vizualizat de către public cu ocazia vernisajului expoziţiei, marţi 2 noiembrie, orele 19:00, în acelaşi loc, precum şi pe întreg parcursul lunii noiembrie.

Rezidenţa artistică în container reprezintă ideea celei de-a doua ediţii a proiectului ”City Switch”, realizat de Galeria Roger Tator (Lyon, Franţa) şi Fundaţia Raţiu (România). Artistul invitat – francezul Laurent Pernel - propune publicului două teme de gândire. Pe de o parte, artistul a dorit metamorfoza containerului într-o replică istorică şi contemporană (la scară monumentală) a pavilionului României din cadrul Expoziţiei Universale de la Paris din 1900, însă cu amprenta unor mesaje sociale foarte actuale pentru România: expulzarea romilor români din Franţa. În acest sens, artistul a ales să îmbrace domul pavilionului (a cărui arhitectura este foarte asemănătoare cu cea a Mănăstirii Argeşului) în materialul utilizat pentru fabricarea sacilor de rafie – un simbol de identitate pentru rromi, aşa cum a apărut în imaginile din mass media franceză. Pe de altă parte, containerul ca spaţiu anexat somptuosului Palat Cantacuzino vrea să creeze conexiunea cu mai vechile construcţii din secolele XVIII-XIX de tip kiosk (în franceză ”folie”), făcute de către aristocraţi în grădinile palatelor lor, forme arhitecturale destinate petrecerii plăcute a timpului în şi alături de natură. Mesajul – protejarea unor astfel de clădiri istorice şi culturale. Mai multe informații despre expoziție dar și despre Laurent veți putea citi într-un interviu următor.

Laurent Pernel, autorul acestei metamarfozări a containerului, este un artist mereu în căutare de a experimenta în spaţii virane, de a interacţiona cu istoria şi arhitectura locurilor şi de a propune teme sociale spre dezbatere şi meditaţie. ”Atelierul meu este spaţiul public pe care îl investesc în diferite modalități. Aceste lucrări “in-situs” (în spațiul public) ne provoacă pe furiş privirea, perturbă cu forţa şi umor viziunea noastră”, a declarat Laurent Pernel. În toamna anului viitor, câţiva artişti români vor lucra într-un astfel de spaţiu deschis în Lyon, Franţa, în cadrul etapei următoare a programului ”City Switch”.

Vernisajul expoziţiei este precedat de închiderea proiectului ”Eufonia 2010” la Muzeul „George Enescu”, marcat printr-un recital susţinut de violonistul Alexandru Tomescu pe vioara Guarnieri ce i-a aparţinut compozitorului George Enescu (ora 18:00).

Vă așteptăm așadar marți 2 noiembrie - o seară bogată în evenimente la Muzeul George Enescu!