George Enescu poate fi cunoscut şi din alte surse decât operele sale şi înregistrările muzicale care i-au surprins virtuozitatea şi anume din articolele din presa vremii. Acestea ne arată un Enescu trecut prin filtrul cronicarilor moderni, contemporani cu el. O analiză punctuală a acestor scrieri suprinde reacţii controversate în privinţa violonistului şi mai apoi a compozitorului Enescu. Important este că acum nu doar câţiva cercetători au acces la articolele sus pomenite, dar şi publicul larg. Iar asta datorită unui studiu intens realizat de Florinela Popa şi Camelia Anca Sârbu, focusat pe presa franceză, germană, engleză şi română şi soldat deja cu publicarea celui de-al treilea volum George Enescu în oglinda articolelor de presă. Documente din Arhiva Muzeului Naţional "George Enescu".
Volumul trei acoperă perioada 1912 – 1921 şi suprinde, după cum spune chiar Florinela Popa, cea care a avut în jurisdicţie preponderent presa germană şi engleză, un anumit grad de redundanţă a opiniilor cronicarilor referitoare la tehnica şi interpretarea violonistică a lui Enescu. Lucrarea relevă şi o serie de „reacţii cvasi-standardizate – un entuziasm unanim faţă de Rapsodiile române faţă de privirile circumspecte în legătură cu alte lucrări”. Simfonia I în mi bemol major este prezentată ca „o lucrare de mare frumuseţe, ce dovedeşte inspiraţia genuină a compozitorului, însă dezvoltările sunt câteodată puţin prea lungi şi întrucâtva obositoare” (Asociaţia Hasselmann, sub conducerea lui Alfred Casella). În presa străină nu lipsesc nici comentariile mai puţin măgulitoare: „Simfonia I în mi bemol major a pus răbdarea ascultătorilor la grea încercare” (Berliner Tageblatt).
Ca violonist, Enescu este plasat în prima linie: „Abilitatea sa tehnică este atât de însemnată, încât uimeşte chiar şi în timpurile noastre pretenţioase”. Florinela Popa spune însă că în calitate de compozitor Enescu a fost receptat în diverse feluri. Astfel, în cadrul unui concert al violoncelistului Diran Alexanian la Salle Gaveau, Enescu a participat în triplă calitate: de compozitor şi dirijor al Simfoniei concertante pentru violoncel şi orchestră op. 8, precum şi de violonist, în Dublul concert de Brahms. Un cronicar care a asistat la acest eveniment descrie nuanţat şi sincer primul său contact cu muzica lui Enescu: „Ce m-a adus la concert a fost dorinţa de a asculta ceva muzică de Enescu, despre ale cărui abilităţi componistice am auzit adesea că sunt preţuite. Poate a fost un ghinion să încep cu această simfonie concertantă. Domnul Alexanian a arătat tot ce ştie, dar, dacă a interpretat Enescu tot atât de prost ca Schumann, nu e de mirare că lucrarea nu mi-a spus nimic. Voi spune simplu că nu am înţeles-o la prima audiere şi că, în acelaşi timp, nu am nici o dorinţă să o ascult din nou pentru o mai bună înţelegere. Cel puţin, domnul Enescu s-a dovedit un foarte capabil dirijor de orchestră”.
În publicaţiile româneşti Enescu este prezentat mai degrabă într-un mod naiv, în general entuziast şi destul de rar. Într-un articol din ziarul Adevărul se precizează că “Enescu ne-a făcut să uităm toate interpretările date acestei capodopere. Nobleţa de insipiraţie a primei părţi a găsit în ferventa simţirei lui şi puritatea şi visarea cantilemei sale maximul de realizare. Publicul a izbucnit într-o ovaţiune care arăta mai bine ca orice superioară desfătare”. Cel mai pitoresc articol care îţi atrage atenţia la o primă răsfoire a volumului este o scrisoare a “craiovencelor”, publicată într-un ziar prin care cer ca Enescu să fie înduplecat să revină la Craiova şi “un oraş întreg vă va mulţumi!”
Raportul cantitativ al articolelor despre Enescu din presa străină şi cea autohtonă s-a schimbat, odată cu trecerea deceniilor. Şi imaginea sa a suferit modificări semnificative. Florinela Popa spune că în străinatate aproape că nimeni nu mai vorbeşte despre Enescu în calitate de compozitor, ci doar în calitate de interpret.
Toată această poveste dă naşţere la o nedumerire. De ce se aşează un strat gros de uitare peste compozitorul Enescu, mai ales că la această parte din activitatea ţinea cel mai mult?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu